Intr-un sfarsit de august – plecare cu trenul din Bucuresti Nord (07:00, pret bilet 42 ron adult + 10 ron bicla) cu destinatia Azuga (08:51), ca sa prindem telegondola (porneste la 09:00, costa 20 ron pentru adult+bicicleta) catre Culmea Sorica (altitudine 1540 m). Suntem doi, cu ceva experienta de MTB, la clasa „peste 40 ani”, cu biciclete rezonabile, hard tail DHS cu cadru aluminiu + full suspension RockRider.
Harta traseului Azuga-Comarnic aici: http://www.bikemap.net/en/route/2779041-azuga-comarnic/
[flagallery gid=1]
In Azuga facem ultimele cumparaturi – apa si ceva dulciuri, dar mai ales doua perechi de ochelari de protectie – scutul ideal impotriva insectelor care altfel ar ateriza drept in ochi.
Ajungem la capatul de sus al partiei de schi – vreme insorita, vant usor, ceva rafale.
Traseul incepe cu un urcus „de incalzire” pana la 1800 m pe sub Vf. Baiul Mare. Peisajul justifica efortul, creasta rasariteana a masivului Caraiman se vede nemaipomenit in lumina diminetii.
Urmeaza un traseu cumva de platou, in general se coboara, drumul e bun si din loc in loc ne intalnim cu turme de oi – multe, frumoase, ca la carte. Ciobanii, pe faza, cer tigari. Cainii, pe faza si ei, ne latra – unii chiar ne-au incoltit si ne-au imbogatit emotiile carpatine.
Pe ultima bucata de traseu catre Secaria drumul devine mai periculos, coborarea e deseori abrupta si plina de bolovani mari, pe care bicicleta sare in toate partile. Aici mi s-a rupt o bucata metalica de fixare a seii, astfel ca pe restul traseului a trebuit sa fiu atent sa nu pierd „piesa” pe drum.
Dam de asfalt la Secaria, bicicletele sunt ok, noi la fel – rasuflam usurati. Strabatem localitatea ca niste invingatori – ce a fost mai greu a trecut, nu? Nu chiar… Iesim catre Comarnic – ultimii 8 km de traseu sunt impartiti nedrept intre o urcare fara pauze, abrupta (urcam aprox. 200 m diferenta de nivel) si abordata cu dintii stransi dupa o zi de pedalat, si o coborare sinuoasa in mare viteza – bine ca aveam faimosii ochelari de protectie.